MULTIMEDIA

 
Alte articole din Arhitectura Data publicarii: Luni, 24 Martie 2014

Urbanism arhitectural sau arhitectură urbanistică. Argumente pentru o reformă a planificării spațiale în România

Tiganas_Serban1.jpgO analiză de Șerban Țigănaș, Președintele Ordinului Arhitecților din România

Am ales acest titlu inspirat de un articol al cunoscutului arhitect din Rotterdam Winy Maas, membru al biroului MVRDV care, la o conferință moderată de Bernard Tschumi, imediat după intrarea în noul mileniu, încerca să prevadă viitorul arhitecturii și argumenta nevoia ca aceasta să fie urbanistică. Prin aceasta înțelegea nevoia de integrare a arhitecturii în dezvoltarea orașului ca fenomen. Îndrăznesc să afirm și reciproca necesară, urbanismul arhitectural, prin care înțeleg o mult mai bună relație între parametrizarea pe care oferă reglementările urbanistice și nevoia de calitate a arhitecturii. În România, din păcate, ambele domenii, cel al urbanismului, sau mai complet și actual, al planificării spațiale, dar și cel al arhitecturii, nu sunt înțelese pornind de la definiție, delimitare a domeniului și până la rol și importanță în cadrul proceselor.

Confuziile nu sunt numai ale publicului neimplicat, dar mai ales ale celor care joacă diverse roluri în aceste procese, a actorilor urbani determinanți. Dacă urbanismul poate fi văzut mai degrabă ca un cadru, un sistem de drept, o zonă în care se pot oferi strategic stimulente și se bazează pe parteneriate pentru dezvoltare sau regenerare, arhitectura trebuie privită ca deziderat și rezultat final al construirii, determinată de calitate, generatoare de patrimoniu și în permanentă relație cu patrimoniul care o precede. Care este starea mediului construit românesc, pentru că după 25 de ani de la momentul ultimei schimbări majore de sistem din 1989 trebuie făcută o analiză? Este mediul construit românesc dezvoltat, conservat și bine valorificat, regenerat și evoluat? Sau nu cumva este în general, cu excepțiile de rigoare, dominat de nedezvoltare, subdezvoltare, destructurare și degenerare? A condus practica urbanismului și a construirii în ansamblu la eșec sau la succes? Trebuie continuat tot așa sau avem nevoie de o schimbare substanțială?

Există trei elemente care îmi apar ca evoluând unul din celălalt și având efecte în timp: practicile, cultura și normele. Practicile reflectă modul de operare, interpretările și cutumele care se stabilesc în relație cu modul de tratare al situațiilor legate de construire. Dacă mă refer la practica din urbanism, fie că e vorba de calitatea studiilor și planurilor, a conținutului și obiectivelor lor, fie de procedurile din administrație, pot afirma că în același sistem legislativ definit se operează în variațiuni foarte numeroase, sau, cum spune o vprbă, câte bordeie, atâtea obicee... Practicile prin aplicare îndelungată conduc la formarea unei culturi, adică a modului în care comunitățile se raportează la probleme și obișnuiesc să le rezolve. Culturile sunt percepute ca normale, ca setând normalitatea într-un anumit mod, la un anumit standard și în final sunt capturate în norme, care fixează în cadrul legic acceptat aceste culturi formate prin practici. E o adevărată aculturație produsă care a ieșit la iveală odată cu dorințele recente ale clasei politice de a reveni la urbanismul derogatoriu și la relativizarea negocierilor care preced construirea, fără apel la cadru reglementat riguros. Iată o imagine cu o stradă din București care ne poate părea extrem de firească, normală și în nici un caz contradictorie. Case din diferite epoci, un teren viran plin de gunoaie și autovehicule parcate parțial pe trotuare, ignorând complet semnul de circulație care parcă aparține unui alt peisaj și ar trebui abolit. Dacă facem un zoom și mai puternic putem observa detaliile pavimentelor, deteriorările și cârpelile, incongruența dintre toate elementele care joacă fiecare un rol în peisaj, marcajele, mobilierul urban, elementele de infrastructură de utilități, etc. Toate sunt practici, cultură, normă.

Mă întreb dacă există dușmani ai mediului construit de calitate? E cineva interesat să fie prost, să nu existe calitate, să nu trăiască el sau cei care îl vor urma într-un mediu construit bun, atractiv, satisfăcător? Nu cred că e vorba de așa ceva. Mai degrabă e vorba de o abdicare totală în fața unei complexități care nu poate fi abordată decât extrem de inteligent și consecvent până la a deveni cultură și normă. Care sunt totuși condițiile de care avem nevoie pentru a ne bucura de un mediu construit de calitate? Atenție, pe măsură ce trece timpul și cultura instalată produce efecte, va fi tot mai greu și mai costisitor să contribuim la o schimbare profundă. Condițiile sunt: voința politică, un sistem inteligent, aplicarea lui consecventă și formarea conștientă, stimulată, a unei noi culturi a construirii. Spațiul public este fundamental pentru aceasta. Aici se manifestă și se reglează toate interesele și comportamentul în spațiul public definește o societate. Aș afirma că este o legătură certă între cum respectă oamenii semnele de circulație și că vom putea spera la calitate a construcțiilor atunci când nu vor mai fi mașini pe trotuare și nu se va mai fuma în spațiul public. Voința politică este fundamentală și trebuie catalizată. Este ceea ce vă propun, dar atenție, nu se poate face asta prin obediență și falsă diplomație, atunci când hainele împăratului nu există și acesta defilează gol în văzul tuturor!

Cum pot forma urbanismul și arhitectura o nouă cultură a mediului construit și a spațiului public? Doar împreună, doar recunoscându-se și potențându-se reciproc. Azi totul se joacă la nivelul reglementărilor urbanistice, care odată depășite și randamentul investiției obținut prin coeficienții de utilizare mari în sine și în raport cu competitorii, nu mai contează arhitectura rezultată. E la voia și pe riscul celui care dă banii, doar să nu omoare, la propriu, să nu se prăbușească, să nu ia foc sau să nu cazi peste parapet. În rest ”de architectura non est disputandum”, nu e un subiect.

Calitatea în construcții, după legile românești însemnă să nu fie sub pragul stabilit de exigențe. Restul, adică calitatea însăși, așa cum e percepută în ansamblu, cum interesează pe toți, nu mai e un subiect nici al normelor și nici al administrațiilor și instituțiilor. Iată un exemplu recent din Reghin, premiat la Bienala de Arhitectură Transilvania, de la Cluj. Spațiu public dezvoltat, elemente coagulante pentru locuitorii din vecinătate, într-un cartier ca oriunde, dar folosind avantajul prezenței unui curs de apă. Spațiul public odată creat trebuie apărat. Exemplul piațetei de la biserica anglicană de pe strada Artur Verona din București, strada noastră, a arhitecților, pe care e casa Mincu, e relevant. Eforturile inițiatorilor și colaborarea cu primăria au condus la realizarea unei piațete pietonale cu toate ingredientele calității spațiului public, care a fost mai apoi din păcare cedată autovehiculelor, sau mai precis cucerită de acestea și anulată. Toate aceste s-au întâmplat cu îngăduința sau nepăsarea aceleiași primării care a contribuit la ridicarea calității spațiului.

Spațiul public trebuie trebuie să găzduiască experimente, modele și strategii. Foarte important este să avem capacitatea de a recunoaște eșecurile. Trial and error este o metodă de a progresa, dar e nevoie de obiectivitate. Atâta timp căt orice construiește cineva are o etichetă politică care nu poate fi decât pozitivă la adresa celui care deține puterea și își pretinde asumarea totală a reușitei, nu putem vorbi în România în domeniul construirii decât fie de reușite epocale, fie de ratări totale. De cele mai multe ori aceași construire are ambele etichete, puse de cele două părți veșnic în opoziție. Lipsește critica obiectivă a fenomenelor urbane ale construrii, continuitatea proiectelor și necesarul feed-back generator de corecții, progres și calitate. Prin astfel de atitudini, ceea ce s-a făcut, s-a făcut, ne învărtim cu toții în cerc, stăm pe loc.

Iată povestea din orașul cu zăpadă neagră, Bucureștiul de după ninsori și deszăpezire: primăria a raportat că a terminat integral deszăpezirea străzilor, dar de fapt a mutat toată zăpada de pe carosabile pe trotuare, formând munți care au făcut imposibolă circulația pietonilor, dar care nu este nici o prioritate și nici o problemă. Pierderea echilibrului în folosirea spațiului, în modul de rezolvare a intereselor diferite și uneori chiar opuse din spațiul public este ilustrată și definitorie de prea multe ori pentru gestiunea urbană din România. Iată și un alt exemplu de cultură a spațiului public. O pistă de biciclete suprapusă peste pietonal și blocată de un arbore, în imediata vecinătate a Palatului Parlamentului. Ce nu e bine? Că a supraviețuit copacul, că nu a fost adaptat proiectul cu o deviere, că se întâlnesc pe același spațiu îngust și pietonii si bicicliștii, cînd de fapt trebuie separați pentru că e periculos și au viteze complet diferite și se pot produce accidente, sau de fapt nu e nicio problemă pentru că pe lângă Palatul Parlamentului nu circulă mai nimeni niciodată, pentru că nu are de ce, pentru că e complet neatractiv să te plimbi pe acolo și atunci un eventual biciclist rătăcit sau un pieton curajos nu au ce suferi? Iată și o mostră de voință politică: ”scoaterea din noroi a județului Constanța”. E un program pe înțelesul tuturor. Semnat clar de liderii administrației, dar acest lucru mă deranjează mai puțin, însă, cum spuneam înainte, va face imposibilă orice evaluare justă a aplicării programului, pentru că șeful suprem e identificat cu proiectul.

În concluzie reafirm nevoia de schimbare substanțială, concomitent cu dificultatea ei crescândă, nevoia de comunicare, explicitare și definire și nevoia de urbanism arhitectural și arhitectură urbanistică.



Alte articole din Arhitectura
Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii din domeniu,

aboneaza-te gratuit la Newsletter !




 

Editorial
isar_lucian.jpg
Determinanți ai bulei imobiliare din România
Un editorial de Lucian Isar, publicat pe adevarulfinanciar.ro » Citeste


Analiza
Tiganas_Serban.jpg
Ce să așteptăm de la urbanismul din România?
O analiză realizată de către Șerban Țigănaș, Președintele Ordinului Arhitecților din România, cu ocazia Conferinței Naționale Urban Concept 2016, de la Predeal

Dezvoltarea localităților și a teritoriului poate fi văzută ca având etape sau cicluri care corespund unor pusee economice și de guvernare și unor contexte geopolitice mai ample. E important să evaluăm la fiecare moment oportun starea și direcția pe care o are dezvoltarea, practicile și tendințele. Am convingerea că toți cei implicați în gestiunea urbană, de la autoritățile de reglementare, practicienii din zona planificării strategice, cei din administrațiile locale și cei care realizează proiecte știu că dezvoltarea urbană poate fi calificată în România mai degrabă ca în general eșuată și nesatisfăcătoare decât reușită. » Citeste
reabilitare

Compania Saptamanii
mangalagiu_iulian.jpg
Iulian Mangalagiu, BRIKSTON: "Vrem ca şi în 2016 să păstrăm ritmul anilor precedenţi, în care am lansat în medie cinci produse noi pe piaţă”
2016 se anunţă un an foarte important pentru compania Brikston din punct de vedere al extinderii gamei de produse, atât prin completarea paletelor de nuanțe și texturi, dar și prin realizarea unor produse noi, care să ofere calitate superioară la prețuri extrem de competitive. "Ceea ce ne interesează pe noi, la BRIKSTON, în primul rând este calitatea crescută. Investim permanent în tehnologie și punem accent crescut pe inovație. Întotdeauna încercăm să fim în poziția consumatorului atunci când acesta își propune să facă o achiziție de materiale de construcții. Este o alegere pe care nu poți să nu o respecți și să o onorezi”, afirmă Iulian Mangalagiu, directorul general al BRIKSTON SA. » Citeste


Interviu
sova_dan1.jpg
Dan Şova: "Trei mari constructori sunt interesaţi de Autostrada Transilvania"
Compania care va concesiona Autostrada Comarnic - Braşov va fi selectată în luna septembrie, iar lucrările ar trebui să demareze în luna octombrie a acestui an, a declarat Dan Şova, ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine, într-un interviu acordat Agerpres. » Citeste

Eveniment
urbanconcept_2016_1.JPG
Conferinţa Naţională Urban Concept a reunit la Predeal peste o sută de arhitecți și specialiști din domeniu
Oameni şi Companii, editorul portalulului EuroUrbanism.ro, a organizat în perioada 17-19 martie, la Predeal, cea de-a XVI-a ediţie a Conferinţei Naţionale Urban Concept- dezvoltare urbană modernă în România. » Citeste
agerpres.ro

Vizitatori
counter