În cadrul unui nou episod O oră cu arhitectul, cel mai nou program din cadrul Comunității OSC Eurourbanism, arh. Șerban Țigănaș l-a avut ca partener de dialog pe arh. Nicolae Țarălungă.

Diplomat în arhitectură și urbanism, cu Master în Management Urban la IHS/Universitatea Erasmus în Rotterdam, Doctor în urbanism, arh. Țarălungă are peste 30 de ani de experiență în planificare urbană și regională. Instituția de al cărui nume se leagă cea mai bună parte a carierei sale în domeniul managementului dezvoltării urbane și a managementului proiectelor, este IHS România srl. Aici se deschide o listă întreagă de proiecte naționale și internaționale pentru orașe din România, Republica Moldova, Georgia, Bosnia Herzegovina, Serbia, Armenia, Africa de Sud, în domeniul dezvoltării spațiale, economice locale sau consultanță la nivel european.

„În 1996, când am înțeles cât este de frumoasă arhitectura și că nu o pot continua în condițiile de atunci; practic profesia de arhitect nu mă mai stimula, nu mă dezvolta ca architect. Relația cu beneficiarul era destul de grea, o relație în care clientul își impunea punctul de vedere fără să accepte și o altă idee sau soluție. Asta m-a făcut să mă retrag din arhitectură și să fac Masterul de management urban, în care puneam cap la cap nu numai arhitectura, dar și administrația și finanțele.

Am făcut și un doctorat plecând de la faptul că, atunci când am revenit în țară, în 1994, am avut mari probleme să mă înțeleg cu toată lumea, pentru că nimeni nu înțelegea ce știu eu să fac și pentru că, de fapt, nimeni nu avea nevoie atunci să își pună problema dezvoltării orașelor și a planificării regionale (ca și acum, de altfel). Acel doctorat l-am făcut în ideea că, dacă acest IHS România va eșua, să pot preda într-o universitate, ceea ce am și făcut, doar ca și IHS România a mers mai departe. Deci am și predat. Am legat mereu partea asta de dezvoltare spațială cu cea de administrație și cea de finanțe”, a adăugat Nicolae Țarălungă la îndemnul moderatorului de a completa prezentarea cu care a debutat episodul al 5-lea din O oră cu arhitectul.

Invitatul a salutat ideea de a discuta despre oameni și locuri, făcând trimitere la promovarea de care comunitățile din zone cu un anumit specific au nevoie pentru a se dezvolta. „Putem să vorbim de marketing la nivel urban, cum să-ți ”vinzi” orașul, în sensul bun al cuvântului, identificând ceea ce se poate, nu vinde, cât cumpăra, iar, pornind de aici, ne îndreptăm atenția către oameni. Atunci când am făcut strategii de dezvoltare turistică, explicam celor din administrație că, de fapt, noi cumpărăm grupuri de turiști și atunci vrem să știm ce vârstă au aceștia, ce buget au, pe cine vrei tu să aduci în zona ta; pentru că pentru partea culturală vine un grup anume, pentru partea de distracție vine alt grup, cei care sunt activi și lasă mai mulți bani sunt interesați de anumite activități, iar de aici rezultă un anumit profil al turistului. Și sigur că marketing e și partea de promovare cum să formulezi o istorie frumoasă.”

“Dezvoltarea durabilă presupune administrație durabilă”

Arhitectul a vorbit despre localitatea recent înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Roșia Montană. „Aici sunt chestiuni ample. Cum ar fi dacă s-ar strânge toate experiențele din Transilvania, din zonele rurale, și s-ar găsi forme de a crea o nouă comunitate, de fapt o nouă gândire. Zona este una foarte frumoasă, zonă bio, verde, și, dacă amestecăm cu cianură, nu cred ca va ieși o combinație foarte bună din punct de vedere turistic, nu vorbesc de cele privind poluarea și alte chestiuni de mediu. Nu cred că turiștii vor veni în Apuseni știind că se întâmplă explorări cu cianură.

Lucrurile pot fi simple sau pot fi complicate. Acea resursă a fost și este acum acolo, iar aceasta poate fi și un blestem, dar poate fi și o bucurie. Depinde foarte mult de existența încrederii în potențialul zonei și de Consiliul Județean, care a făcut strategii de dezvoltare care să valorifice mai mult caracteristica zonei, care istoric este o zonă minieră”.

Invitatul a vorbit despre a dezvolta zona ca un loc de agrement, pentru că există în regiune o masă urbană care vrea să se distreze, să se relaxeze. O idee sugerată ar fi de a face agricultură „dar nu de subzistență, ci o agricultură eco care să producă valoare adăugată”, cu fonduri europene, care să contribuie la dezvoltarea acestei zone de patrimoniu, începând cu dezvoltarea propriilor gospodării.

La fel de importantă este repararea mediului afectat. Ca marketing, partea de promovare, sunt necesare campanii de mediatizare pentru reabilitarea și dezvoltarea acestui teritoriu. „Acum ar trebui să aibă loc o promovare foarte puternică. Aici trebuie să vină o firmă specializată, care să schimbe imaginea zonei, pentru a modifica percepția turistului, dar și a locuitorului, ca, în timp, să se schimbe și percepția generațiilor. Nu cred că se va îmbogăți cineva din asta imediat, dar, a da o altă direcție, mie mi se pare cel mai important lucru.”

Arh. Nicolae Țarălungă a propus ca fiind de ajutor acțiunile voluntare ale arhitecților care pot contribui la repararea patrimoniului cu proiecte realizate fără a percepe tarife, reclamând că aceasta este, de fapt, forța Uniunii Arhitecților și a altor asociații de profil. De asemenea, a vorbit despre angrenarea studenților la arhitectură de către profesorii lor în proiectele de revigorare a acestui teritoriu de patrimoniu.

„Teritoriul acela (Roșia Montană) trebuie redefinit, redescoperit și de văzut care bucată din el se mai poate valorifica pentru turism și pentru reîntoarcerea locuitorilor acolo. Până când se va rezolva ceva concret, acolo trebuie făcută o campanie masivă de genul «Noi vrem să ne schimbăm imaginea!» , de a orienta direcția către mediu, către respectarea patrimoniului și culturii. (…) Eu cred că dacă se dă un semnal clar, acesta va fi acceptat de oamenii de acolo. Dezvoltarea durabilă presupune și administrație durabilă.

Cred că trebuie tatonată o inițiativă în contextul administrației. Sunt convins că, mai ales că acum când există autonomie în regiunile de dezvoltare, se poate găsi un program special, care să rezolve o infrastructură pentru zona rurală a Apusenilor.”

S-a discutat și despre exemple de orașe care au înțeles să aplice strategii de dezvoltare, precum Oradea, Alba Iulia și județul Alba , Sibiu, Cluj, Timisoara, Brasov, și, mai recent, județul Bacău, despre locuri în care s-a implementat instrumente de marketing, pentru că „marketing înseamnă să te poziționezi în competiție. Dacă vreau să mă duc într-o zonă foarte dezavantajată, acolo ar trebui să se lucreze în prima etapă prin fonduri publice europene, deci guvernul trebuie să conștientizeze că trebuie să țintească punerea comunitățile pe picioare. Apoi ele vor merge mai departe singure”, a mai spus arh. Țarălungă.

Viziune privind reabilitarea Bucureștiului, „un diamant spart, un oraș foarte special, foarte diferit, cu un potențial enorm”, așa cum l-a numit arh. Nicolae Țarălungă.

„Bucureștiul este într-un haos acum. Bucureștiul, ca și localitățile situate în Câmpia Română, sunt tributare caracteristicilor geografice. Bucureștiul nu este o Inginerie, el s-a dezvoltat haotic. Bucureștiul are o problemă de scară, există o prăpastie între scara orașului și a problemelor lui, și scara înțelegerii politice.

Capitala este încorsetată în dezvoltarea sa de județul Ilfov care anterior anul 1989 era ca zonă cu resurse de dezvoltare pentru București; acesta are un statut ca orice oraș, nu are statut de oraș-capitală, nu are o poliție metropolitană, nu are finanțe metropolitane, e spart pe sectoare care stau ca felii de tort la fel ca în administrația din perioada comunistă; am fost invitat într-un proiect al Băncii Mondiale să fac analiza infrastructurii administrative a acestui oraș și îi văd foarte bine problemele, probleme ce vin tot de la oameni și nu de la locuri.

Am făcut în 2006 o strategie de zonă metropolitană, după aceea s- au mai făcut studii similare de alți autori alții, apoi la cererea primăriei biroul nostru mai realizat una împreună cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, o strategie cu rezultate care nu a interesat pe consilieri. Orașul ăsta a fost întotdeauna un loc de ”bătaie” între guverne și administrația locală, pentru că e un oraș bogat. Deci administrația nu este a Bucureștiului,” a explicat cu fermitate invitatul întâlnirii.

Într-o notă pozitivă pe subiectul acestui episod al întâlnirilor O oră cu arhitectul, invitatul a concluzionat: „În România problema nu este a locurilor, problema este a coeziunii teritoriale, care fără coeziune administrativ-politică nu se poate soluționa. Iar acum, dacă e să vorbim într-o notă pozitivă, trebuie să ne referim la dialogul cu acești oameni politici. Trebuie «presați», cu argumente așa DA – așa NU, care să vină de la organizații specializate și profesionalizate. Comunitatea Bucureștiului nu este bine reprezentată, ceea ce indică un loc imens de acțiune pentru ONG-uri în a reprezenta problemele comunității în fața politicului.”

”Și universitățile pot face lucrul acesta. Există o șansă și pentru universități, pentru resursă umană educată în afară țării avem, cu experiență avem, dar nu avem capacitatea să comunicăm între noi, însă. Deci, să ne trezim și să învățăm să vorbim simplu!” a fost mesajul din finalul dialogului O oră cu arhitectul cu Nicolae Țarălungă.

Vă recomandăm să vizionați și versiunea video, AICI.

————–

O oră cu arhitectul este una din activitățile lunare ale Comunității EuroUrbanism, dezvoltată de Oameni și Companii cu sprijinul Wienerberger și Velux, în calitate de Parteneri.

Partener profesional al platformei EuroUrbanism.ro este Uniunea Arhitecților din România.

Oameni și Companii – OSC este un ecosistem avansat de marketing care integrează peste 100 comunități business și profesionale și 33 de platforme digitale proprii asociate acestor comunități. Toate comunitățile OSC: aici. Toate platformele OSC: aici. Portofoliul OSC: aici.