În „Regulamentul de Construcții și Alinieri” din Cluj, din 1933 este precizat foarte clar că împrejmuirile proprietăților, a loturilor spre stradă, trebuie să aibă înălțimea de 2 metri, până la 2.20 metri maximum, pot avea un soclu de 50 de centrimetri și trebuie să fie transparente. Transparent însemnând de fapt, un gard, o împrejmuire care să permită ochiului cetățeanului, din spațiul public, să vadă grădina din fața casei. Această extensie a spațiului public, prin spațiul de onoare (spațiul de la fațadă) era reglementată în interbelic prin acest regulament., a subliniat Arh. Șerban Țigănaș, Preşedinte – Dico şi Țigănaş birou de proiectare, Decan – Facultatea de Arhitectură și Urbanism Cluj-Napoca, în cadrul dezbaterii profesionale a Comunității OSC – EuroUrbanism.

În cadrul dezbaterii desfășurate în luna iunie, s-au dezbătut elementele ce țin de arhitectura spațiilor exterioare – confluența între public și privat, între posibilități și limitări – și impactul social al acestora.

Potrivit arh. Șerban Țigănaș, în zilele noastre, arhitectura spațiilor exterioare este afectată, pentru că s-a pierdut interesul comunității privind principiile și regulamentele de urbanism: În zilele noastre, gardurile au început să fie dublate de panouri opace, oamenii își apără proprietatea, intimitatea, gândindu-se că de la o anumită linie e „proprietatea mea, e lotul meu, fac ce vreau cu el”. Lucrurile nu sunt chiar așa, oamenii își fac ziduri în fața caselor, vizualul este afectat și arhitectura de asemenea. Chiar dacă aceste garduri, în anumite situații, beneficiază de un design decent, principiul s-a pierdut și regulamentele de urbanism, regulamentele locale, suferă din cauza aceasta, a completat arhitectul clujean.

Pe baza cercetării istorice, arhitectul subliniază că în anii `90 s-a tratat noțiunea de arhitectură a spațiului public. În această perioadă, spațiul public din zone de inters beneficia de investiții și atenție pentru reabilitare. Tot în acești ani, a existat o serie de evenimente dedicate spațiului exterior. Unul dintre ele este amplasarea de monumente. Spațiile publice erau ocupate de simboluri referitoare la anumite evenimente istorice, politice, ș.a. De asemenea, s-a desfășurat o serie de concursuri cu scopul de a rezolva anumite probleme, dar pentru că nu erau conectate cu mecanismele de finanțare, nu aveau finalitate.

Arh. Șerban Țigănaș a precizat și faptul că abia în anii 2000 spațiul public a fost tratat ca atare: în anii 2000, s-a făcut o tranziție către percepția spațiului public ca un spațiu cu potențial arhitectural și primarii au început să simtă această dorință de a renova, de a-și pune amprenta pe centrele orașelor, pe piețele centrale, pe spațiile cele mai interesante și mai iubite de de cetățeni.

După toți acești ani, se observă o îmbunătățire în designul, rafinamentul, proiectele sau modul de apreciere a spațiului exterior. Cred că asistăm la o evoluție culturală. Orașele generează ambiții, luându-se unele după altele. Primarii se molipsesc de această dorință de a face ceea ce au făcut alții, a concluzionat Arh. Șerban Țigănaș.

Dezbaterea video „Arhitectura Spațiilor Exterioare face parte din programul de comunicare și interacțiuni directe EuroUrbanism, dezvoltat de Oameni și Companii, cu sprijinul Wienerberger și Alumil, în calitate de parteneri.