Arh. Șerban Țigănaș, co-fondator al biroului de proiectare Dico&Țigănaș, despre provocări urbane contemporane, într-un interviu acordat platformei Mindcraftstories.ro.

În momentul de față se lucrează la Politica Urbană a României (2020-2035). Care ar fi mizele în dezvoltarea și implementarea eficientă a acestor instrumente?

Șerban Țigănaș: E foarte greu de spus care sunt mizele reale, adică la care putem spera. De ce? Pentru că România a excelat la capitolul strategii făcute pentru a fi făcute și neaplicate prin politici și proiecte. Existența unor strategii a fost condiție pentru finanțarea de proiecte. Prin urmare administrațiile publice, a căror candidați încă mai promovează sloganuri de tipul „fapte, nu vorbe!”, au tratat problema de complezență, așa cum au tratat multe probleme.

Cum o facem? Scoatem strategia la licitație și așteptăm un consultant, de preferință ieftin, că nu avem bugete mari și oricum suntem criticați când dăm bani pe „studii”. Asta a făcut ca strategii ale diferitelor municipii, județe sau ale altor entități administrative să fie foarte asemănătoare, deși problemele subtile și cazurile erau diferite. Sunt celebre strategiile făcute pentru o anumită entitate administrativă în textul cărora s-au găsit referiri la cu totul alte entități, rămase necorectate.

Mizele unei strategii, dincolo de calitatea viziunii pe termen mediu și lung constau în continuitatea aplicării consecvente, indiferent de rotația la guvernare. Ori tocmai aici lucrurile stau prost în România. S-a instaurat în cultura politică negarea și contestarea a tot ce vine de la oponenți, în consecință și a strategiilor comandate și adoptate pe parcursul mandatului altcuiva. Iată de ce suntem aproape mereu în faza pe care ați descris-o în întrebare: tocmai se elaborează… Asta mă sperie cel mai mult. Acum se elaborează? Dar cu strategia anterioară ce s-a întâmplat? Am implementat-o parțial? O ajustăm, păstrând părțile bune? În ce fază de aplicare suntem? Sau poate strategia anterioară nu a existat, lumea începe cu noi, acum!

În cadrul dezbaterilor politice eu aș dezvolta o ramură pe care o văd importantă: fiecare partid, grupare, politician important să fie obligat să spună nu numai ce propune, la ce se angajează și care să fie indicatorii pe baza căruia să i se măsoare rezultatele mandatului. Să fie necesar să spună ce este valoros, a fost făcut bine și trebuie, se obligă să continue de la cei pe care îi va înlocui. Mi se pare fundamental. Discursul electoral bazat pe schimbare, pe luatul de la zero, pe repunerea problemelor cu totul altfel este în mod evident spectaculos și populist în același timp, deși orice candidatură trebuie să se bazeze obligatoriu pe schimbări. Sigur că discursurile sunt mulate pe cultura electoratului țintă.

Pentru a formula o concluzie a răspunsului meu, afirm că miza cea mai importantă este să trecem într-o nouă epocă în care construcția strategică este cu adevărat importantă, contează, pentru că până acum nu a fost așa.

 

Vezi interviul integral!