”Impactul pandemiei, în an electoral, cu alegeri locale și alegeri generale, a afectat puternic proiectele imobiliare”, după cum a arătat, într-un interviu pentru platforma EuroUrbanism.ro, Arh. Sorin Gabrea.

”Întâi de toate, activitatea birourilor de proiectare a fost direct afectată de condiționările și restricțiile sanitare. Ne-am reorganizat, am început și să lucrăm de la domiciliu, am utilizat noile sisteme de comunicare, dar, evident, din cauza specificului meseriei, nimic nu poate înlocui o ședință de coordonare cu toate specialitățile tehnice împreună sau cu echipele beneficiarului sau ale constructorului. Șantierul a fost mai puțin afectat, iar proiectanții au putut răspunde tuturor solicitărilor”, a explicat arhitectul.

Relația cu administrația publică, complicată

Complicațiile cele mai mari, au apărut, potrivit acestuia, în segmentul relației cu administrația publică, la toate nivelele: ”Edificiul dosarului cu șină, al ștampilei cu tuș și al ghișeului, a rezistat și nu a putut fi doborât. După Primul Război Mondial, în România Mare, guvernanții de la București, preluând obiceiuri din Imperiul Otoman, au considerat posturile din administrația publică drept sinecuri, cu care răsplăteau personajele apropiate de sistem, fără a lua în considerare aptitudini profesionale. În scurt timp, numărul personalului din administrația publică, raportat la totalul populației, a ajuns mai mare în România, decât în oricare altă țară europeană. În Transilvania și în Banat, zone în care funcționa o administrație bine structurată, miticii numiți de la București, au fost primiți cu ostilitate justificată. Astăzi, administrația publică românească este structurată aidoma modelului interbelic. Funcționari privilegiați negociază favoruri, în loc să servească cetățeanul. Nu există criterii de performanță pentru funcționarii din instituțiile publice, iar despre informatizare, nici vorbă”.

Aviz, sub formă de dosar cu șină, obținut și-ntr-un an

”Obținerea unui aviz, sub forma dosarului cu șină, durează șase, opt, douăsprezece luni. Nimeni nu este sancționat; proiectele pot să mai aștepte. Costurile publice sau private nu sunt importante. În ceea ce privește programele de arhitectură, încep să apară semne, privind modificări și reconfigurări semnificative, legate de modificări comportamentale ale societății. Pandemia a marcat vulnerabilitatea spațiului public, în care a apărut o componentă periculoasă, fapt ce va avea drept consecință o altă modalitate de abordare a domeniului”, a mai arătat Arh. Gabrea.

Teme de discuție care, probabil, vor genera noi comportamente

Acesta a făcut și o listă de teme de discuție, ”care vor genera, probabil, experimente și, în cele din urmă, experimentele reușite vor deveni noi modele, care, la rândul lor, vor genera noi modele de comportament social”:

  • Transportul public va avea aceeași dimensiune și aceeași configurare?
  • Marile spații publice – spații comerciale, spații de spectacole, arenele sportive, piețele, parcurile, trebuie să fie regândite, reevaluate?
  • Clădirile de birouri mai sunt necesare?
  • Învățământul va funcționa, în continuare, în școli, cu clase de copii, așezați în bănci și privind o tablă pe care se scrie cu cretă?
  • Locuința este pe cale să reintegreze funcțiunea de educație sau cea productivă, externalizate în secolele XVII – XVIII?

”Este clar însă că decalajul tehnologic se va mări între zonele bogate și cele sărace, iar informatizarea va pătrunde în majoritatea domeniilor existenței umane. Chiar dacă suntem într-o zonă periferică a modelelor sociale funcționale europene, marcată încă de sărăcie, dar, mai ales, de lipsa de educație și de întelegere socială, și, drept urmare, o serie de evoluții tehnologice apar, la noi, cu întârziere sau în formulări trunchiate, parțiale, trebuie să avem capacitatea de întelegere a acestor procese și să găsim căi de adaptare și de preluare a inovației, a noilor modele. Educația este, de departe, cel mai important sector, necesar a fi îmbunătățit. Într-o țară cu mai bine de 40% din populație, analfabeți funcționali, cu greu se poate vorbi despre noi tehnologii, informatizare, inovație”, a mai spus arhitectul.

Modernizarea administrației publice, prioritară

În opinia acestuia, modernizarea administrației publice este prioritară: ”Cele peste 250 de agenții guvernamentale, la care se adaugă numeroase alte organisme – parazit, organizate la nivel local, amintesc de tradiția românească, născută în perioada interbelică, după modele otomane. Noile provocări, în domeniul economic, bazate pe mari performanțe tehnologice, au multiple consecințe în plan social. În acest context, pandemia a marcat, cu intensitate, un moment important, în evoluția societății. Diferențele de dezvoltare se acutizează, iar țările dezvoltate vor mări decalajul față de cele mai sărace. Trebuie, drept urmare, să ne racordăm cât mai bine și cât mai repede la curentul evoluționist și să acordăm, inclusiv din punct de vedere urbanistic și arhitectural, societatea românească, la zona central-europeană, socotită drept unul dintre polii progresiști cei mai importanți, la nivel planetar.”

Necesitatea reformării profesionale a arhitecților și a urbaniștilor

Arhitectul a mai vorbit despre ”necesitatea reformării profesionale a arhitecților și a urbaniștilor, deopotrivă”: ”În România, am traversat mai multe perioade și mai multe formule de organizare (sau de dezorganizare) socială, pe care, alte țări europene nu le-au petrecut. Societatea românească este pe cale să se restructureze și, exceptând unele perturbații, specifice oricărui organism, în curs de maturizare, vom ajunge, peste două-trei generații, la o formulă apropiată de structuri sociale specifice Europei. Urbanismul din România, în conjunctura actuală, trebuie să poată asigura și în plan formal, evoluția economică socială și culturală. Modele de arhitectură contemporană încep să apară, în zone performante, din punct de vedere economic. Este limpede că programe culturale, proiecte administrative, dar și proiecte publice reprezentative, direct dependente de capacitatea societății de a produce astfel de obiecte, sunt, încă, peste capacitatea actuală a societății românești.”

Potrivit acestuia, în birourile de arhitectură, pregătirea tinerilor arhitecți se realizează “din mers”, în cadrul proiectelor aflate în lucru. Iar acest fapt are câteva consecințe, între care, cele mai importante ar fi, în opinia sa:

  • Dobândirea unor cunoștințe tehnice variate, împrumutate de la specialitățile care concură la realizarea proiectului – structură, instalații, condiționări hidrogeotehnice; pentru urbaniști, asamblarea elementelor cuprinse în studiile de fundamentare și negocierea reglementărilor cu autoritățile competente, înseamnă, cu adevărat, examenul profesional de bază;
  • Derularea unui proiect, pe baza unui contract comercial, implică responsabilități evidente, pe care proiectantul le resimte direct, fapt care nu poate fi perceput, în cazul unor demersuri teoretice;
  • Coordonarea echipelor și cooperarea cu mai mulți specialiști, în condițiile unui contract de proiectare, ce implică o responsabilitate evidentă, contribuie la formarea tinerilor specialiști;
  • Noi modele de proiectare, pe măsura evoluțiilor tehnologice, necesită o permanentă documentare, o pregătire profesională continuă;
  • Inovația în arhitectură, ca o componentă evidentă a creativității, izvorâtă dintr-o profundă și complexă formație culturală, umanistă și tehnică deopotrivă, este prezentă în porcesul continuu de pregătire a proiectanților, în activitatea profesională.

O nouă administrație, organizată la nivel contemporan

În ceea ce privește legislația, arhitectul a declarat: ”După 30 de ani, am crede că s-a încheiat perioada de construcție legislativă, specifică sistemului social actual. Numai că perturbări sociale, rezultat al unor intervenții de proastă calitate, au viciat sistemul. Legislația actuală, cu unele retușuri, permite o reacție și o acțiune competentă a tehnicienilor implicați în proiecte de arhitectură și de urbanism, cu o singură mare condiție: o nouă administrație, organizată la nivel contemporan, în serviciul cetățenilor. Practica administrativă este domeniul care trebuie să fie schimbat radical. Cea mai mare parte a primăriilor funcționează în paradigma din anii ‘90, acționând în calitate de senior local, în raport cu cetățenii supuși, care nu au prea multe drepturi și nici prea multe îndatoriri, atâta vreme cât nu au solicitări deranjante. Dimpotrivă, proiecte speculative pot fi realizate, fără prea multe obstacole. Cea mai mare parte a administrației publice funcționează, încă, în paradigma perioadei de până în 1990, în care primăria era reprezentantă a statului român totalitar. Conceptul de autonomie locală, de administrator al unui patrimoniu local, în folosul cetățenilor, iar nu al Statului, încă nu este implementat. Reglementările urbanistice sunt confuze și depășite moral și tehnic. Reformarea administrației publice este cu atât mai necesară cu cât majoritatea localităților românești aflate în proces de renovare și de regenerare funcțională, este necesară o organizare profesională a procesului de dezvoltare urbanistică, în interes public general.”

Reconstruirea spațiului public

Municipalitatea are datoria să inițieze un program subtil și complex, în opinia arhitectului, pentru reconstruirea unui spațiu public și a unor locuri publice de calitate:

  • Muzeul Național de Artă, are în prezent, mai puțin de 100 de vizitatori într-o săptămână;
  • Atheneul Român nu funcționează la nivelul unui edificiu cultural contemporan;
  • Biblioteca Centrală de Stat are, mai tot timpul, ușile închise;
  • Muzeul Național de Istorie este cunoscut mai degrabă pentru concursul de arhitectură, pentru extinderea edificiului eșuat, cu dispute zgomotoase, în jurul evenimentului;
  • Celelalte edificii culturale sau administrative din zonă – Universitatea, Ministerul de Interne, ș.a.m.d., sunt cetăți inaccesibile.

”Programe publice au fost propuse, la nivel formal. Administrația, la nivel local sau central, are datoria să încerce reconstruirea și reabilitarea spațiului public, în zona centrală, dar și în alte zone ale orașului – Văcărești, Mogoșoaia, centrul Drumul Taberei, Titan, etc. Realizarea unor astfel de programe, implică participarea mai multor actori publici, care, sub coordonarea administrației publice, vor derula acțiuni specifice, dar corelate. Așteptăm și proiecte spectaculoase posibile – o nouă aripă a Muzeului Național de Artă, o nouă sală de concerte, un nou centru cultural municipal, de ce nu – un centru cultural Brâncuși, sau multe alte idei care, transpuse în elemente de for public, vor contribui la relansarea Bucureștiului, dar și a oricărui alt oraș, în competiția zonală și regională”, a mai spus arhitectul.