Studenții de la Școala de Inginerie, Universitatea RMIT (Royal Melbourne Institute of Technology and Melbourne Technical College) au publicat recent un studiu care experimentează o nouă formă de gestionare și reciclare a deșeurilor. După cum au remarcat în cercetările lor, mucul de țigară este cel mai des aruncat deșeu din lume, aproximativ 5,7 trilioane țigări fiind consumate în întreaga lume în 2016. Cu toate acestea, materialele din chiștocul de țigară, mai ales filtrele lor de acetat de celuloză, pot să fie extrem de dăunătoare pentru mediu din cauza biodegradabilității scăzute. Studiul RMIT se bazează pe un studiu anterior realizat de Mohajerani et. al (2016), care a experimentat adăugarea de capete de țigări în cărămizile de lut pentru uz arhitectural. În cercetarea lor, studenții RMIT au constatat că o astfel de măsură ar reduce consumul de energie al procesului de producție a cărămizilor și ar reduce conductivitatea termică a cărămizilor, dar că alte probleme, cum ar fi contaminarea bacteriană, ar trebui să fie abordate înainte de implementarea cu succes a acestei posibile inovații. Studenții au investigat relevanța acesteia în industria arhitecturii, imaginându-și un viitor posibil al aplicației.

Capetele de țigări pot fi adăugate cărămizilor printr-una din cele trei metode:

  • prin adăugarea de mucuri întregi de țigară în materialul pregătit de ardere;
  • prin mărunțirea acestora anterior încorporării lor în compoziția de cărămidă;
  • prin adăugarea unei mixturi din lut de cărămidă prea-mestecat, cu o cantitate concentrată de capete de țigară deja încorporate.

Fiecare metodă vine cu propriile avantaje și dezavantaje. Odată ce se adaugă mucurile de țigară și începe procedura de ardere, scade de fapt cantitatea de energie necesară pentru arderea cu succes a cărămizilor datorită puterii calorifice ridicate a acestora. Astfel, Mohajerani și colaboratorii săi a constatat că, dacă 2,5% din cărămizile produse anual în întreaga lume ar conține doar 1% mucuri de țigară, atunci consumul de energie ar putea scădea cu 20 miliarde MJ sau cantitatea de energie utilizată de un milion de case în fiecare an în Victoria, Australia. Prin această nouă formă de reciclare implementată, industria de fabricație a cărămizilor, și mai ales industria arhitecturii, ar putea, prin urmare, să beneficieze semnificativ de impactul redus asupra mediului.

Efectul acestei modificări asupra proprietăților cărămizilor în sine variază. În special, autorii studiului au constatat că, cu cât conținutul de capete de țigară este mai mare, cu atât rezistența la compresiune a cărămizii este mai mică, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra eficacității structurale a materialului. Un alt efect descoperit a fost că reducerea corespunzătoare a densității a crescut absorbția apei reci și a scăzut conductivitatea termică a cărămizilor; acest din urmă efect a fost remarcat mai ales ca fiind „fantastic” datorită implicației unor economii suplimentare de energie dacă este utilizat în structurile arhitecturale.

Cu toate acestea, o preocupare majoră a fost problema contaminării bacteriene din mucurile țigărilor, de la oameni sau de la mediu. Cărămizile care încorporează mucuri de țigări ar putea fi, așadar, considerate nesigure sau periculoase pentru sănătatea utilizatorilor; în mod similar, s-a constatat că compusul organic volatil emis de mucurile de țigară provoacă un miros neplăcut. Pentru a remedia problemele bacteriene, autorii au sugerat proceduri de sterilizare, inclusiv prin utilizarea de naftalină, ozon, peroxid de hidrogen, lumină ultravioletă sau tratament termic uscat și umed. Studiul în sine definește în detaliu efectele și dezavantajele fiecărei metode distincte, precum și considerații esențiale pentru a asigura protecția. Utilizarea ozonului, de exemplu, a fost descrisă ca fiind mai adecvată atunci când se ia în considerare necesitatea controlului conținutului de umiditate din cărămizi și ca fiind mai potrivită pentru instalațiile de curățare la scară largă. În ceea ce privește problema mirosului, autorii au enumerat lumina UV ca soluție, dar au recunoscut, de asemenea, că sunt necesare investigații suplimentare pe acest front.

În concluzie, studiul descrie în detaliu posibilele metode de încorporare a capetelor de țigări reciclate în cărămizi arhitecturale cu efecte variate, adesea avantajoase. Studiul este, de asemenea, meticulos în descrierile sale despre precauții, proceduri și efecte structurale și de mediu. În timp ce această strategie specială necesită mai multe cercetări înainte de a circula pe scară largă, autorii sugerează o altă condiție necesară pentru implementarea cu succes: pentru colectarea materialului reciclabil, guvernele trebuie să abordeze mai întâi problema gunoiului, instalând recipiente de colectare a mucului de țigară în locații convenabile și educarea cu succes a populațiilor lor să se angajeze în utilizarea lor. În timp ce construcția cărămizilor folosind metodele descrise de acest studiu deține un potențial enorm, schimbările fundamentale în modul în care orașele abordează gunoiul și reciclarea trebuie să fie primeze.

* Exemplele prezentate în imagini sunt doar reprezentative pentru frumusețea cărămizii, dar nu folosesc neapărat această tehnologie experimentală.

Sursă articol archdaily.com