Cele 2 dimensiuni ale „orașului experimental”, pentru Franziska Schreiber:

Prima dimensiune include o nouă „mentalitate” în ceea ce privește modul în care planificarea este conceptualizată și pusă în aplicare. Într-o perioadă de incertitudine, complexitate și imprevizibilitate, ar fi absurd să credem că avem deja la îndemână soluții de-a gata și că totul poate fi determinat de la început. Avem nevoie de mai multe abordări exploratorii, procedurale și experimentale care să permită flexibilitate, deschidere și capacitatea de a învăța din eșec. Cel mai bun mod de a urca pe scara inovației este să încerci și să ai curajul să o iei de la capăt în cazul unui eșec. Așa se nasc ideile durabile.

A doua dimensiune se referă experimentarea mediilor urbane din perspectivă senzorială. În ultimii ani, experimentele și intervențiile temporare, denumite și urbanism tactic, au devenit o abordare populară în multe orașe, pentru îmbunătățirea și regenerarea cartierelor și a spațiilor publice. Aceste intervenții nu oferă doar spații în care ideile și soluțiile noi pot fi explorate și testate în comun, ele ajută și la concretizarea conceptelor abstracte de dezvoltare durabilă, atât senzorial, cât și fizic. Într-un fel, experimentele din lumea reală sunt spații viitoare multisenzoriale, care ne oferă o viziune despre cum ar putea suna, mirosi, simți sau arăta viitorul alternativ.

Dincolo de rațional – latura senzorială și emoțională în cercetarea, proiectarea și planificarea urbană

Să facem mai întâi o diferențiere între ceea ce presupune cercetarea urbană și procesul de planificare și proiectare. În cadrul cercetării, abordarea senzorială nu reprezintă neapărat un subiect nou. A fost abordată în studiile urbane încă din anii 1960, totuși dintr-o perspectivă uni-senzorială și vizuală. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a remarcat un număr însemnat de cercetători care pledează pentru o „agendă de cercetare multisenzorială asupra orașelor”, care a dat naștere domeniului emergent al urbanismului senzorial.

În cadrul unor discipline precum sociologia, etnografia, psihologia, neuroștiința, arhitectura și știința sustenabilității, putem vedea un interes tot mai mare pentru modul în care oamenii percep și înțeleg orașul prin simțuri, modul în care proiectarea spațiilor urbane afectează emoțiile, comportamentul și sănătatea mintală a oamenilor, și ce înseamnă, la rândul lor, aceste lucruri pentru proiectarea și planificarea orașelor viitorului. Acest interes nou pentru experiența multisenzorială a vieții orașului a încurajat, de asemenea, noi alianțe. În Germania, de exemplu, a fost fondat „Interdisciplinary Forum Neurourbanism”, care a reunit cercetători și practicanți din diverse domenii pentru a investiga astfel de chestiuni.

Cu toate acestea, „revoluția senzorială” din alte discipline a ocolit oarecum practica de planificare și proiectare, precum și politica urbană. Aceste domenii continuă să reducă experiența umană la „ceea ce se poate face lizibil prin hărți și modele” și astfel nu reușesc să profite de cunoștințe care ar putea deschide noi căi pentru proiectarea orașelor locuibile și catalizarea tranziției urbane către durabilitate.

Există mai multe motive pentru această situație, notabile fiind două dintre ele:

Primul aspect este strâns legat de modul de predare a planificării și proiectării urbane. Timp de decenii, planificatorii urbani au fost educați în gândirea rațională și vizuală, ceea ce a întărit convingerea că procesele de planificare și luare a deciziilor necesită un „proces obiectiv” care nu trebuie să fie influențat de sentimente sau de o percepție subiectivă. Deși conexiunea emoțională a oamenilor și experiența senzorială a mediului urban sunt considerate ca fiind interdependente, cu greu acest lucru este luat în considerare sau utilizat ca o sursă de date pentru a contribui la adoptarea de decizii viitoare.

Al doilea aspect este strâns legat de dificultatea captării, cuantificării și comunicării experienței multisenzoriale și emoționale a orașului. Deși instrumentele digitale recente, cum ar fi realitate virtuală, dispozitivele portabile precum brățările inteligente, dar și diverse aplicații pentru smartphone-uri, ajută acum la surprinderea și cartografierea reacțiilor emoționale ale oamenilor la mediul urban, există încă o lipsă de înțelegere a modului de analiză și de interpretare a datele generate. Mai mult, nu există aproape niciun instrument sau metodă la îndemână care să ofere îndrumare planificatorilor urbani și factorilor de decizie cu privire la modul de adoptare a unei abordări multisenzoriale în procesul de planificare și proiectare urbană și de a face cunoștințele existente aplicabile și implementabile.

Rolul autorităților locale în prioritizarea experienței senzoriale / emoționale a orașului?

Un prim pas important pentru autoritățile locale ar fi să aprecieze și să recunoască experiența senzorial-emoțională ca o resursă importantă pentru planificarea și proiectarea orașelor viitoare. Doar dacă vom înțelege modul în care oamenii experimentează orașul și modul în care acesta afectează starea de spirit și comportamentul lor, vom putea concepe cu adevărat orașe sănătoase, locuibile și, în cele din urmă, durabile. În consecință, ar trebui să se acorde o mai mare prioritate bunăstării și sănătății urbane și ar trebui stabilite legături mai strânse în sustenabilitate și planificarea orașelor sănătoase.

Până în prezent, perspectiva senzorială și emoțională este în mare parte absentă din dezbaterea despre schimbarea transformativă din orașe. Deși, potrivit Centrului pentru Proiectare Urbană și Sănătate Mintală, riscul de schizofrenie este de două ori mai mare în rândul locuitorilor orașului decât în ​​rândul populației rurale, iar probabilitatea de a suferi depresie este cu aproximativ 40 la sută mai mare.

Oamenii percep orașul în mod diferit, în funcție de mediul socio-economic și cultural, precum și de experiențele pe care le-au trăit în cursul vieții. Mirosuri, sunete și suprafețe diferite evocă reacții și emoții individuale, nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Este important ca planificarea urbană să recunoască aceste diferențe și să adopte o abordare nuanțată. În același timp, există un număr din ce în ce mai mare de referințe în literatura de specialitate care indică anumite tipare în modul în care oamenii experimentează spațiile urbane.

Franziska Schreiber este cercetător și lector la Institutul de Planificare Urbană al Universității din Stuttgart și autorul cărții „Sense the City”. Este expert în dezvoltare urbană și lucrează la transformarea în orașe la nivel național și internațional. Franziska lucrează la viziuni pentru orașele de mâine, explorând noi abordări ale dezvoltării urbane bazate pe nevoi și orientate spre bunăstarea publică, ajutând municipalitățile să își avanseze căile de transformare. Ea combină expertiza științifică cu un amestec larg, adesea neconvențional de metode și consultări politice aplicate.

Sursa: EUKN.eu

Imagine: Schreiber, Franziska and Alexander Carius (2020): Sense the City. Exploring the Future with all your Senses. Berlin: adelphi.