Ecosistemul orașelor, ecosistemele din orașe sau orașul ca ecosistem, sunt variabile ale subiectului discuției dintre arhitecții Șerban Țigănaș și Klaus Birthler, în cadrul celui de-al patrulea interviu video „O oră cu arhitectul”.

Klaus Birthler este originar din Reghin iar cariera lui a balansat între profesia de arhitect privat și lucrul în două sectoare ale administrației publice, Klaus ocupând funcția de arhitect șef la Reghin și consilier al secretarului de stat pentru patrimoniu, în Ministerul Culturii, în 2016-2017.

Klaus este fondatorul Asociației Unda Verde și vicepreședintele Centrului pentru Mediul Construit. A făcut parte, de asemenea, din Programul De-a Arhitectura, lucrând cu copiii cărora acest program le oferă, prin arhitecți voluntari din întreaga țară, contactul cu bazele unei culturi generale de arhitectură.

Multiplicarea efectelor muncii, motivația de a deveni arhitect șef la Reghin, orașul natal

Arhitectul Klaus Birthler spune că a conștientizat aspectele deficitare privind relația dintre patrimoniu și urbanism, pe o parte, și natura și mediul înconjurător, pe altă parte, desfășurând diverse activități nonprofit: Prin ONG-ul pe care l-am înființat, am observat că multe orașe se construiesc cu spatele către apă și atunci am văzut cât de mare e, în orașele din România, oportunitatea de a propune o altă perspectivă, și anume, de a ocupa inteligent teritoriul adiacent cursurilor de ape.

Plecând de la asta am înființat Asociația Unda Verde, prin care am și accesat finanțări de la sponsori privați. Cea mai mare sponsorizare am primit-o de la o firmă din Tg. Mureș care ne-a propus să proiectăm câteva locuri de popas pe malul apei; erau niște drumuri pescărești între Reghin și Tg. Mureș. Am cercetat, am montat indicatoare, am realizat locuri de popas la fiecare km, lucruri care ne-au deschis de fapt piața, fiindcă au început să ne sune primăriile: «Ne place ce faceți, veniți și la noi în localitate să faceți la fel».

Arhitectul explică intenția de a realiza proiecte de bună practică dar și dificultățile pe care le întâmpină din cauză că nu există o experiență de a crea acces la ape. Mi-am oferit un an să încerc să fiu de folos în comunitate, venind cu soluții diverse. ”Pe problemele de patrimoniu , de exemplu, era cel mai important să promovăm povestea locului și să punem în evidență toată istoria, toată povestea din jurul obiectelor, imobilelor.

Klaus Birthler oferă și un exemplu de proiect bine primit, care are legătură cu Canalul Morii din Reghin, un proiect care, în momentul în care a apărut, a fost promovat și premiat. ”Tot din voluntariat s-a născut inițiativa; am invitat 3 colegi de la Reghin și am pregătit o mapă în 3 zile, pe care am prezentat-o autorităților locale.” Primăria Reghin a salutat cu entuziasm proiectul propus, astfel că au fost demarate lucrările.

Să demolezi niște clădiri existente, chioșcuri, garaje, pentru a face loc spațiului verde, și, deci, spațiul verde să primească o valoare mai mare decât niște clădiri temporare. Asta mi s-a părut deosebit în acel moment și asta a făcut ca acest proiect să fie deosebit.

Mă gândesc, ca arhitect, că ceea ce facem când construim este să luăm o parte din natură. Se ridică, astfel, întrebarea cum creăm echilibru în natură prin felul în care construim, să oferim ceva înapoi naturii. Asta este încă o provocare în România.

Ajunsesem pe piața liberă și simțeam că lucrez pentru una sau două persoane, în calitate de client, și că beneficiază prea puțini oameni din activitatea mea. Mă străduiam chiar zi și noapte și lucram pentru proiectele mele și atunci am zis că poate ar fi util să îmi petrec timpul în folosul mai multor oameni, să multiplic cumva efectele muncii mele. Asta era în principal motivația mea, în momentul în care am mers în administrația publică, fiindcă nu mă vedeam doar creator de proiecte, de clădiri, construcții frumoase, ci îmi doream să deschid porțile celorlalți, a locuitorilor, a investitorilor și a profesioniștilor.”

Scrierea temelor de proiectare, o hibă în administrația publică

Klaus a remarcat o nevoie în administrația publică așa că și-a dorit să ajute, să faciliteze unele demersuri și să scrie teme de proiectare.

Mi-am dat seama că în administrația publică, una dintre principalele probleme este lipsa temei de proiectare. Asta era o chestiune de care am văzut că în administrația publică se ocupau tot cei care se ocupau și de achiziții; aceștia nu știau însă cum să scrie, ori cele mai bune practici se realizează, de fapt, atunci când, fie un om intern, de specialitate, scrie tema de proiectare, fie o face altcineva extern, un specialist care este chemat să scrie tema de proiectare și nu participă și la achiziție publică. Prima temă de proiectare pe care am scris-o era pentru un spațiu public și am făcut-o cu foarte mare plăcere, pentru că știam ce trebuie să cer, ce să cer ca să nu constrâng, ci să deschid posibilitățile viitorului architect care câștiga achiziția.”

Soluții de management integrat. Colaborarea între urbaniști și hidrotehniști

Cu privire la nivelul de înțelegere al publicului, al celor din administrație, al arhitecților, despre subiectul acesta al managementului corect al apelor, prezent mai rar în proiecte, Klaus a opinat:

Cred că suntem încă la început și spun asta din cauză că, încă din 2016, încercăm să formăm pe lângă Ministerul Mediului, și am reușit până la urmă să formăm, un grup de lucru care se preocupă de ape și urbanism – pe atunci se numea grupul de lucru Râul Viu, inițiat de un consilier personal al ministrului mediului de atunci. Aceiași oameni, împreună cu alții, care s-au alăturat ulterior, au creat grupul Apele Unite ale României, o platformă care urmează să se formalizeze în curând.

Cred că, momentan, este încă la început și văd asta din discuțiile pe care le avem cu membrii specialiști ai acestui grup, Apele Unite ale României. De exemplu, în SUA, când construiești o zonă, există o regulă simplă: apele care se scurg de pe clădire nu au voie să fie mai mari după dezvoltare, decât înainte. Deci, practic, nu poți să crești cantitatea de apă scursă către cursul de apă. Asta înseamnă că atunci când proiectăm ar trebui ca acele spații verzi pe care le proiectăm împreună cu râul, să preia această apă creată de spațiul sau de terenul construit, fiindcă un teren impermeabil, cum e acoperișul/placa de beton, contribuie cu de circa 5 ori mai multă apă către albia din apropiere, deci crește cantitatea apei scurse.

Există și o provocare în a păstra apele la nivel local. Este principalul subiect în managementul inundațiilor sau managementul apelor. Iar, dacă e să ne uităm la chestiunea asta la nivel global și din punct de vedere al inginerului hidrotehnic și al urbanismului, se leagă cumva, dar niciodată sau aproape niciodată aceste două profesii nu au colaborat. Nu a existat o colaborare bună, inginerul hidrotehnic doar reacționează la problema inundației. Și atunci, aici e provocarea: cum negociem între urbaniști și hidrotehniști această problemă a apelor.

Există și o presiune pe Apele Române, din partea primăriilor, pentru păstrarea a cât mai multor zone reconstruibile. Presiunile acestea creează de fapt problemele în amenajarea spațiului din orașe. De asta am spus că suntem la început, pentru că această negociere între specialiști nu prea a avut loc.

Valorificarea cursurilor apelor din România

Este important felul în care se construiește albia apei, astfel încât să nu se intervină cu soluții gri – soluție gri înseamnă construcția cu mineral, cu beton; chiar și piatra este considerată soluție gri, explică arhitectul. Alternativa vine din Germania, unde, de mai bine de 20 de ani, există persoane care au făcut construcții biologice pentru protecția malurilor: Alternativa Germaniei este un expert cu care suntem în legătură să-l aducem în România. Acesta a scris o carte foarte bună despre protecția malurilor cu plante. Autorul cărții explică faptul că, odată ce pui un material foarte tare în apa, apa creează vârtejuri și ”sapă” în jurul obiectelor tari din albie, pe când la plante, nu se întâmplă acest lucru, pentru că plantele au capacitatea de a se adapta la apă, dezvoltând rădăcini de diferite grosimi, care diminuează eroziunea și cresc protecția.

Într-un efort colectiv de amenajare a malurilor și albiilor, există mai multe categorii de profesii care își aduc contribuția în a crea armonia dintre mediul construit cu mediul natural.

Sunt circa 3 actori importanți, 3 profesii responsabile de relația omului cu mediul construit și cu mediul natural, din perspectiva mea – arhitectul, urbanistul si peisagistul. Aceștia 3, alături de inginerul hidrotehnist. Arhitectul șef este, iarăși, un personaj cheie, după cum concluzionează cei doi interlocutori.

Au fost ONG-uri interesate de acest subiect, am fost invitați de Apele Române să analizăm câteva proiecte pe care ei le pregăteau pe cursul de apă în România și există bani pentru asta. Există bani dar lipsește adesea profesionalismul în a amenaja eficient un curs de apă. Tot ceea ce face Uniunea Europeană și Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este în această direcție, dar ducem lipsa momentan de know how și asta încercăm să îmbunătățim în România, prin câteva proiecte pilot. Există, de exemplu, pe cursul Râului Cârțișoara, Țara Făgărașului, Fundația Dala care se ocupă de toata albia, a mai subliniat arhitectul Klaus Birthler.

În ceea ce privește mediul rural, Klaus este de părere că acolo unde nu există foarte multă presiune și control din partea statului și în special la sat, lucrurile se așază natural. Oamenii încearcă să-și rezolve problemele singuri – fie că, sa zicem, construiesc/creează o împletitură de nuiele pe malul apei care protejează de erodare acel mal, fie plantează arbori diverși, adică ei au, să zicem, o anumită inteligență înnăscută.

Întrebat de arh. Șerban Țigănaș dacă este un eco-optimist sau un eco-sceptic, având în vedere identificarea, în acest dialog, a unor probleme greu de depășit, Klaus Birthler susține că este ”încrezător că suntem pe o direcție din ce în ce mai bună, dar depinde de cât de bine reușim să comunicăm noi între noi, între diferitele profesii și între noi, oamenii, fiindcă majoritatea acestor intervenții înseamnă să gestionezi terenurile oamenilor.

Comunicare și networking cred că sunt cuvintele-cheie

Odată cu experiența începută cu Apele Unite în care am deschis dialogul cu Apele Române, reprezentanți ai autorităților publice și centrale, am remarcat că nu s-a reușit până acum realizarea unei comunicări eficiente iar noi, în calitate de ONG, încercăm să recunoaștem aceste deficiențe și să le suplinim. Din acest motiv ne bazăm mult pe experiența celor de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și echipa lor de comunicare. Mă bucur că ei au redefinit această grupare în Apele Unite ale României.

Vă recomandăm să vizionați și versiunea video, AICI!