Ultimii 20 de ani de planificare în România au însemnat deschiderea relației între instituții și politicienii locali către public, precum si creșterea interesului cetățenilor pentru deciziile de dezvoltare. Acest proces greoi a lăsat toate părțile în situații deficitare, nepregătite în special în culegerea, coordonarea și transmiterea informațiilor de interes public, dar și ca relaționare pentru negocierea interesului public și a manifestării acestuia. 

În mijlocul acestor intersecții ale interesului se află specialiștii, puțini și fără cunoștințe contemporane, nepregătiți pentru interdisciplinaritate și comunicare, plătiți prost și tratați ca executanți ai unor decizii prestabilite.

Totuși, cu un cadrul legislativ mai degrabă ignorat decât incomplet, in curs de ameliorare, transparentizare și corelare, alături de coagularea energiilor cetățenești, a grupărilor watch-dog, se poate vedea un progres clar al intențiilor, dacă nu și tot timpul al rezultatelor.

Temele interesului cetățenesc sunt legate de cele mai firești aspecte care influențează calitatea vieții: atractivitatea urbană, mediul natural, locuirea, agrementul, mobilitatea și patrimoniul. 

Însă acestea nu se reglează optim din birourile primarilor, ci folosind instrumente care au arătat deja că merită continuate: planificare strategică și integrată, bugetare participativă, concursuri de soluții, regenerare urbană, reutilizarea si transformarea clădirilor. 

Doar în acest fel am speranțe că vom fi pregătiți să abordăm temele cu adevărat dificile, pe cât sunt de necesare: diminuarea cauzelor (nu efectelor) schimbărilor climatice și implicarea civică susținută. 

Eugen Pănescu, Arhitect Planwerk, Membru al boardului Consiliului Arhitecților din Europa