Forumul de Arhitectură AEDES din Berlin găzduiește, până pe 7 ianuarie 2021, expoziția „Orașul Refugiaților – Patru orașe utopice pe patru continente”, care prezintă patru concepte exemplare și inovatoare de orașe pentru refugiați, elaborate în urma unui proiect de cercetare de trei ani la Universitatea din Houston.

Există mai mult de 70 de milioane de oameni care au fost nevoiți să fugă din patria lor și trebuie să își construiască o viață nouă în alte țări străine. Din moment ce doar câteva țări sunt dispuse să accepte aceste persoane în număr mare, refugiații sunt prinși în orașe de corturi sau în adăposturi improvizate. Aceste circumstanțe duc adesea la situații permanente de locuință, care prezintă provocări considerabile atât pentru infrastructură, cât și pentru locuitori.

SWITCH­BACK CITY, STREET­VIEW. © ZWEIG + BOR­DEN│toposmagazine.com

Tabere temporare ce au devenit „orașe”

De exemplu, lagărul de refugiați Kutupalong din Bangladesh există din 1991 și este cel mai mare lagăr din lume pentru refugiați. Într-o zonă de doar 13 kilometri pătrați locuiesc aproximativ 600.000 de oameni, forțând infrastructura care a fost dezvoltată de-a lungul timpului către limitele sale.

Tabăra Zaatari din Iordania este un alt exemplu pentru o tabără care a fost concepută ca o tabără „temporară”, dar acum, după un timp îndelungat, a devenit un „oraș” în sine. Aproximativ 80.000 de persoane care au fugit din războiul civil sirian locuiesc aici din 2012. Tabăra are structuri de tip oraș, cu o stradă principală cu tarabe și magazine, grădinițe și școli, energie solară și propriul sistem de apă potabilă. În ciuda acestei infrastructuri, totuși, este o soluție „temporară” care depinde în continuare de ajutorul umanitar.

Patru concepte gândite să satisfacă nevoile locuitorilor

Având în vedere toate acestea, un proiect de cercetare de la Universitatea din Houston a căutat noi soluții: în proiectul de trei ani sub conducerea lui Peter J. Zweig, FAIA (Fellow of the American Institute of Architects) și Gail Borden ( FAIA), în cadrul atelierelor de la Gerald D. Hines College of Architecture and Design, au fost dezvoltate de către studenți patru concepte pentru orașe proiectate pentru patru continente diferite. În aceste orașe ar putea locui între 50.000 și 500.000 de oameni. Structurile orașelor sunt capabile să satisfacă nevoile locuitorilor și, în același timp, să le promoveze independența. Conceptele se bazează pe principii arhitecturale universale ce țin cont totodată de tradițiile locale. Rezultatele acestui proiect pot fi acum văzute la Forumul de Arhitectură AEDES din Berlin, de la sfârșitul lunii octombrie până în ianuarie.

Prin realocarea unei porțiuni foarte mici din cheltuielile de apărare, un singur Oraș al Refugiaților ar putea fi finanțat.”

Cu toate acestea, înainte ca studenții să se gândească la proiectarea urbană, au analizat mai întâi costurile de apărare ale SUA din ultimii ani: aproape 700 de miliarde de dolari sunt cheltuiți în fiecare an în scopuri de apărare. Peter Zweig notează: „Prin realocarea unei porțiuni foarte mici din cheltuielile de apărare – care este de fapt mai puțin de un sfert de procent din bugetul militar – ar putea fi finanțat un singur oraș al refugiaților.” Prin urmare, el sugerează că SUA ar putea, de exemplu, să amâne construcția unui submarin utilizat în scopuri militare cu un an și astfel să facă posibilă construirea unui întreg oraș – un argument interesant care merită cu siguranță să fie discutat în continuare.

Bază pentru o nouă societate multi-etnică

Folosind hărți și date, care pot fi văzute și în expoziție, studenții au analizat și au documentat tendințele și rutele migrației globale ale refugiaților. Pe baza acestora, au fost proiectate prototipurile orașelor.

Orașul Refugiaților este un loc ideal care depășește soarta celor strămutați din casele lor. Locuitorii ar trebui să poată acționa liber și independent aici. Studenții au considerat, de asemenea, că orașele, ca zonă economică liberă promovată de Națiunile Unite, ar putea crea o bază pentru o nouă societate multi-etnică. Această societate din fiecare oraș ar trebui să se bazeze pe justiție și toleranță, fiind viabilă din punct de vedere economic și neutră în materie de CO2. În acest scop, orașele model utilizează tehnologii durabile, schimbând conceptul de drum, deoarece nu sunt necesare mașini și includ arhitectură regională și, în același timp, universală.

EX­HI­BI­TI­ON VIEW: CITY OF RE­FU­GEES, PHY­SI­CAL UND AUG­MEN­T­ED REA­LI­TY – MO­DELS © ZWEIG + BOR­DEN│toposmagazine.com

Soluții propuse la una dintre cele mai importante probleme internaționale

În cadrul expoziției, vizitatorii pot folosi modele, imagini, videoclipuri sau tehnologia AR (realitate augmentată) pentru a obține o perspectivă cuprinzătoare asupra acestor orașe imaginare și a aspectelor lor socio-politice, economice și culturale. Deși este o imagine fictivă pentru un oraș, conceptele inerente reprezintă un pas bun către o posibilă soluție la una dintre cele mai importante probleme internaționale ale timpului nostru.

 

Sursă articol: www.toposmagazine.com