Palatul Mihail Sturdza sau Castelul Sturdza de la Miclăușeni, județul Iași, situat la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași, a primit trei oferte privind reabilitarea sa: Conest Iași și asocierile formate din Smeogal Construct (lider), Gruppo GE.DI și Conedil Iași, respectiv Iașicon (lider) și Construcții Unu. Proiectul de reabilitare a fostului palat a fost votat printr-o hotărâre de guvern în iunie, anul trecut.

Firmele menționate au depus oferte pentru consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea fostului Palat Mihail Sturdza, un contract estimat la 46,4 milioane de lei, fără TVA, pentru 3 ani. Imobilul aflat în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei aparține clasei de risc seismic Rs I, în urma finalizării lucrărilor avându-se în vedere încadrarea sa în clasa de risc seismic Rs III.

Proiectul prevede lucrări de consolidare (intervenții la nivelul fundațiilor, planșeelor, pereților și acoperișului), lucrări la nivelul instalațiilor (electrice, sanitare, de stingere a incendiilor etc.) și de înlocuire a tâmplăriei (cu precizarea că tâmplăria sculptată din lemn de stejar și grilaj decorativ din fier forjat a accesului principal va fi restaurată). De asemenea, vor fi executate recompartimentări parțiale la demisol, parter, etaj și mansardă, precum și introducerea în clădire a unui ascensor pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilități.

Sturdza – Frumusețea strălucește pretutindeni

Tot la exterior, printre numerosele decorațiuni în altorelief de factură Art Nouveau, clădirea prezintă şi elemente inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu heraldic cu o sabie şi o ramură de măslin, crucea si sarpele precum si cavalerul medieval. Deviza familiei Sturza, Utroque clarescere pluchrum, în traducere Frumusețea strălucește pretutindeni, este inscripționată deasemenea, pe toate fațadele castelului. Pictura este realizată în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke, o mare contribuție având-o și Maria Sturza, soția lui George Sturdza care ilustrase ca pictoriţă multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, apropiat al familiei Sturdza.

Clădirea cu etaj şi mansardă are o înălțime de 17 metri până la coamă și dispune de patru intrări, dintre care două pe fața de est, una principală pe fațada de sud și alta pe fațada de vest, secundară, urmând o scară de serviciu ce duce în mansardă. Scările de acces la aceste intrări și trotuarele sunt din piatră masivă.

De asemenea, la nivelul acoperișului, acoperit cu tablă, există o serie de elemente decorative gotice: frontoane, turnulețe cu colț, flècheuri, aruncătoare de apă cu guri de leu și coșuri de fum decorative.

În interior, castelul avea scări centrale din marmură de Dalmaţia, mobilier din lemn de trandafir, minuţios sculptat, sobe din teracotă, porţelan sau faianţă, importate, parchet cu intarsii din esenţe de paltin, mahon, stejar şi abanos, confecţionat de meşteri austrieci, iar plafoanele şi pereţii interiori pictaţi, conțin diferite inscripții latinești.

Castelul și destinațiile sale, în timp

De-a lungul timpului, imobilul a avut mai multe întrebuințări, în timpul primului război mondial găzduind un spital militar. În al doilea război mondial, castelul a fost devastat de armata sovietică, iar nu peste mult timp, fiica proprietarilor Sturdza, Ecaterina Cantacuziono, a donat domeniul Episcopiei Romanului pentru a înființa o mănăstire de maici (1947), modalitate prin care, castelul a scăpat de naționalizare, până în 1953 mai exact, atunci când regimul comunist a desființat așezarea monastică, mutând maicile la schitul Cozancea din Botoșani. După desființarea mănăstirii, clădirea castelului a servit drept depozit militar de explozibil, iar în 1960 a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copiii cu handicap psihic, aici funcționând și o școală specială. Mai târziu, în 1985,a avut loc un incendiu, producând pagube suplimentare în zona de mansardă, apoi, în 2001, domeniul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, fapt ce a prilejuit mutarea Centrului de Plasament în satul Cozmești din comuna alăturată.

Imobilul a mai suferit o serie de intervenții de reabilitare, cât și unele lucrări de peisagistică în zonele adiacente, prin H.G. nr. 1170/2003, în perioada 2003-2005. Cu o finanţare de la Banca Mondială, Mitropoilia Moldovei şi Bucovinei a început restaurarea castelului, efectuându-se lucrări de consolidare şi restaurare a clădirii şi dependinţelor, urmând să se mai execute lucrări generate de infiltrarea apei subterane, finalizarea zugrăvelilor interioare şi exterioare, respectiv restaurarea picturii.