“Pentru fiecare oraș există altă variantă de regenerare urbană, nu se poate aplica o singură metodă, pentru că oamenii sunt diferiți de la un oraș la altul. Populația e cu totul și cu totul diferită, lucrurile sunt foarte diferite, iar operațiunile pot fi doar cu iz istoric, ceea ce pe mine mă întristează, dar problema nr. 1 este cea socială”, a spus Arh. Radu Radoslav, consultant în urbanism și drept urban, reprezentant teritorial RUR pentru Regiunea de Vest, în cadrul primei dezbateri din acest an a Comunității OSC – EuroUrbanism. Desfășurată la sfârșitul lunii martie, aceasta a tratat subiectul valorificării zonelor urbane, prin proiecte cu impact pozitiv asupra societății și crearea de comunități cu un nivel ridicat al calității vieții – Regenerare urbană sustenabilă.
“Aș începe cu o frază spusă de Caragiale, care spune că dorința nu este aceeași cu putirința. Sunt câteva lucruri legate de regenerarea urbană în România: de cultura locală s-a tot spus, dar mie mi se pare foarte importantă o delimitare de locul unde se oprește istoria, fiindcă regenerarea urbană poate avea loc și în cartiere de blocuri construite până în ‘90, dar și în cartierele noi, construite după ‘90”, a menționat fostul Arhitect Șef al municipiului Timișoara.
Potrivit acestuia, un aspect foarte important de care trebuie să ținem cont este că regenerarea urbană depinde de ce se întâmplă mai nou în zona geopolitică. “Covidul, de exemplu, a făcut strategii sanitare care s-au putut rezolva, ni s-a spus că luăm o pastilă și ne facem sănătoși, dar, ce s-a întâmplat în vecinătatea noastră, pornind de la factori militari, a reașezat toate strategiile, inclusiv cea de regenerare urbană”.
“Dacă vrem să importăm modele din străinătate la populația autohtonă, s-ar putea să rămânem la vorbe, să bem cafea și doar să discutăm. De fapt, populația urbană din România, mai ales cea săracă, are două șanse: să plece, cum s-a întâmplat în Berlinul de Est, caz în care totul încape pe mâna unor dezvoltatori imobiliari care stabilesc prețurile, și a doua variantă, să facă bancuri în cea mai românească manieră”, a conchis arh. Radu Radoslav.
În cadrul aceleiași dezbateri, Arh. Nicolae Țarălungă a menționat că regenerarea urbană este o chestiune ce privește întreaga societate, comunitate, iar această societate nu se poate situa în afara politicului. „Management înseamnă să rezolvi probleme prin alții. Trebuie să fie un lider care să știe exact despre ce e vorba, să se organizeze și să rezolve problemele. Noi, în România, vorbim mai mult de renovare-reabilitare a fondului construit și a domeniului public. Când ai o situație cu 80.000 de oameni, (proiect zona Bathore/Tirana) care migrează din zona rurală într-un oraș în 2-3 ani și când în 10 ani se ajunge la 360.000 de noi migranți, atunci se creează o problemă într-un țesut urban care nu se poate regenera, nu poate rezolva problema singur. E un cancer. Acest cancer afectează tot și doar atunci discutăm într-adevăr, de un proces de regenerare urbană, social/economic/spațial, implicând competențe de management urban și toate instrumentele financiare, fiscale și de planificare spațială vor trebui folosite în acest proces complex”, a explicat Directorul IHS România.
“În această dezbatere vorbim de arhitectură și urbanism în contextul regenerării urbane, dar trebuie să ai oameni specializați pentru domeniile menționate, dar și de alte forme de conducere. De aceea cred că administrațiile în sine au cel mai mult nevoie de un proces de regenerare în momentul de față pentru a aborda aspectele regenerării urbane durabile”, a concluzionat Arh. Nicolae Țarălungă.
Dezbaterea video „Regenerare urbană sustenabilă” face parte din programul de comunicare și interacțiuni directe din cadrul Comunității EuroUrbanism, dezvoltat de Oameni și Companii, cu sprijinul Wienerberger și Alumil, în calitate de parteneri.
