Ideea de a prezerva cădirile pré 1989 din București este destul de recentă în societatea românească. Pentru mult timp, acestea nu au fost considerate un patrimoniu cu valoare, ci mai degrabă niște prezențe vechi deranjante pentru un oraș care voia să își șteargă trecutul, ca și cum ar fi fost o rușine sau o povară. Chiar și astăzi, mulți dintre proprietari sunt mai tentați de speculația imobiliară frenetică din capitală și așteaptă ca adevăratele comori pe care le dețin să se prăbușească pentru a putea vinde terenul cu un preț avantajos.

Însă așteptând să cadă clădirile, mulți nu conștientizează că se șterge atât memoria colectivă, cât și cea individuală. Omul fără trecut nu are nici viitor, ne avertizează istoricii de-a lungul secolelor. Dispariția imobilelor Art Deco înseamnă și dispariția unor simboluri și a unei mitologii ce constitue patrimoniul românesc, dar și european. Este, deci, necesară salvarea clădirilor Art Deco, iar această urgență nu poate fi înțeleasă decât dacă propiretarii și cetățenii își dau seama de valoarea lor.

Acest articol reprezintă strict părerea autoarei Irène Costelian, exprimată în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, lansat în luna octombrie 2018 de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură.

Foto: Dragoș Dogaru

Citeste articolul integral!